Ce fac copacii noștri iarna?
Ce fac copacii noştri iarna? Ce se întîmplă în jurul lor? Şi ce face în acest timp Seed It Forward? Observări de la Bubuieci, decembrie 2016 — ianuarie 2017.
Început de decembrie — apusuri timpurii, dar deosebit de frumoase, seară de seară.
Un apus încins şi un stejar roşu (Quércus rúbra) încăpăţînat — încă nu şi-a aruncat frunzele.
Un orizont enorm.
21 decembrie — vizită cu scop de monitorizare, marcarea solstiţiului de iarnă şi livrarea unei noi „porţii alimentare” pentru copaci. Noi, de ceva timp, aducem încoace deşeurile organice, ca să nu le aruncăm la gunoişte… adică la o gunoişte obişnuită. Aici, la gunoiştea noastră (deja fosta gunoiște), noi le lăsăm în locurile unde solul este mai puţin fertil – şi vom vedea ce va fi mai departe!
Un pic de culori noi.
Lemn cîinesc (Ligústrum) la fel încă nu şi-a aruncat frunzele…
Ulm (Úlmus) — gol de tot. Dar chiar şi iarna se poate de înţeles dacă e viu sau nu copacul — după crengile şi mugurii plini de viaţă.
Un alun (Córylus avellána) bine mulcit.
Un mugure de alun.
Nuc comun (Juglans regia) – la fel e viu, şi chiar are inimă.
Nu-mi amintesc exact cine este acesta, dar tot e viu.
Un salcîm (Robínia pseudoacácia) mort…
…şi iarăşi un salcîm, dar viu. Cît de mult diferă culoarea scoarţei, forma trunchiului şi locurile de unde la primăvară trebuie sa apară frunzele!
Un zarzăr (Prúnus armeniáca) — crengile uscate arată trist şi cenuşiu, pe cînd cele vii – roşietice şi puternice.
Un tei (Tília) mort — crengi şi muguri uscaţi…
…şi un tei viu.
Un mălin (Prúnus pádus) viu.
Un migdal (Prunus dulcis) — tot cu frunze pe el!
Dar unii muguri deja se pregătesc pentru anul viitor.
Şi din nou stejarul roşu (Quércus rúbra) — în sfîrşit şi-a aruncat frunzele.
O bucată de pepinieră publică şi un rînd de pini.
Pinii (Pinus) sădiţi anul trecut („Iarna la Bubuieci”).
Arţarii (Ácer).
Se pare că cineva (un fazan?) a apreciat mulciul nostru.
Unii dintre micii (poate deja nu chiar atît de mici) stejari (la fel, reprezentanţi ai genului Quércus).
Unul dintre cele mai înalte exemplare.
Şi startul procesului de însămînţare directă — mai multe detalii aici: „Însămânțare directă”.
22 decembrie – istoria continuă…
25 decembrie — o acţiune mică de plantare a copacilor fructiferi în cinstea zilei de naştere a mamei unui prieten şi partener de-al nostru. Cînd tempraturile sunt mai mari decît zero, se poate de sădit şi iarna, de ce nu… dacă, desigur, veţi putea săpa, iar asta nu e mereu posibil.
Corn (Cornus mas).
Un puiet de măr.
Cornul — de parcă ar fi crescut mereu aici.
Încă un asfinţit.
Cinci ianuarie 2017 — prima vizită din noul an. Copacii au mai crescut de anul trecut, dar totuşi sunt încă prea mici pentru a fi împodobiţi.
Doi molizi conici pitici — Picea glauca „conica” — fac cunoştinţă cu locul. Cîndva cel puţin unul din ei va creşte şi el pe aici.
Şi 12 ianuarie, după prima cădere adevărată de zăpadă din această iarnă.
Se pare că pe-aici nu a fost nimeni, cu excepţia animalelor sălbatice.
O galerie de-a cuiva.
Salcîmii.
Zarzării.
Alun.
Nucii comuni.
Unul dintre stejari, evident nu dintre cei mai scunzi.
Cornul.
Un merişor.
Pepiniera.
Ăăă… unde-i pinul?!
După săpături atente.
Aceeaşi istorie.
Iată-l.
Pepiniera arată foarte prezentabil acum.
Un zarzăr sălbatic..
O dovadă foto că aici într-adevăr trăiesc fazani.
«Buruienile» — un minunat opritor de zăpadă.
Primul nostru gard viu.
Salcîmii…
…şi arţarii, dacă să ştii pe cine şi unde să cauţi.
Depozitul de frunze căzute preţioase la fel se ascunde sub zăpadă.
Gard viu, plantat în noiembrie 2016 în timpul celei de-a doua acțiuni Plantăm fapte bune în Moldova.
Aici toţi puieţii sunt cu panglică – semnalează graniţele.
Un pîlc de o sută de arţari.
Întoarcerea în sat şi la Chişinău. Toţi cine trebuie să doarmă – dorm, totu-i în ordine.
