Bubuieci în august

Perioada august-septembrie pare a fi timpul cel mai potrivit pentru a vizita locurile pe care vrei să le înverzești – acesta e momentul când totul arată în mod realist: buruienile, cât de înalte pot ajunge, solul, cât se poate de arid, râurile, cât e posibil de uscate, iar copacii și arbuștii – pe cât de vii (sau nu) pot fi după sezonul verii.

Prin urmare, dacă vii la Bubuieci în August, există șansa să rămâi dezamăgit în primă fază, gândindu-te: Ce s-a întâmplat aici? Unde este parcul? Unde este echipa care a promis să aibă grijă de el?

Dar, de fapt, echipa a fost acolo, și nu o dată, de două, și nici chiar de 10 ori. Mai bine e să nu numărăm.

Adevărul e că noi am hotărât să acordăm cea mai multă grijă copacilor de la bun început, încât le oferim susținerea inițială necesară. Pentru a face acest lucru, am tăiat iarba înaltă din jurul puiețlor și am folosit-o ca strat protector (mulci). Acesta păstrează temperatura răcoroasă a solului, menține umiditatea și, descompunându-se treptat, fertilizează solul. În condiții normale (copaci sănătoși și plantare corectă), acesta ar asigura un procent de supraviețuire foarte înalt al arborilor (dacă lăsăm deoparte aspectul turmelor și altor dăunători).

Cert e că până la urmă copacii care au fost suficient de sănătoși și au fost plantați în mod corespunzător, au supraviețuit. Aceștia sunt majoritatea stejarilor pitici, migdalilor și pinilor. Apoi, mai sunt salcâmii, teii și arțarii. Salcâmii au fost foarte slabi de la început, dar cei care s-au prins arată destul de bine chiar și crescând pe un sol sărac, iar unii fiind plantați primăvara târziu. Teii, se prezentau foarte bine primăvara, însă acum mulți dintre ei au rămas doar cu câteva frunze și muguri – se pare că nu le-a priit arșița. Arțarii au crescut minunat cât au fost ploi, dar apoi au început să se usuce în mod neașteptat. Un motiv ar putea fi că au fost plantați insuficient de adânc (unele rădăcini fiind expuse la suprafața solului), sau datorită rădăcinilor slabe din start. În același timp, unii dintre ei arată surprinzător de bine, producând noi frunze în mijlocul arșiței. Apoi, mălinii (a fost necesar să răsădim mulți dintre ei din cauza felului strâmb în care au fost plantați) și plopii – sunt o combinație dintre specimene rezistente și slabe. Alunii turcești – sunt puieții ce urmau să fie aruncați din pepinieră din cauză că erau deja prea bătrâni. Noi am decis să le dăm o șansă, și ei toți ne-au răsplătit înverzind primăvara. La momentul de față, mulți dintre ei nu arată foarte bine, însă probabil aceștia își conservă energia pentru a reveni din nou la viață în condiții mai favorabile.

De asemenea, mai sunt câteva specii de arbori care nu au fost numeroși de la început, dar fiecare din ele s-a prins și crește: caiși, cenușari, sumah, nuci, ulmi, muri și chiar un alun. Toți aceștia au fost aduși personal și plantați de către echipa noastră, prietenii și membrii familiilor.

Deci, noi nu nu am putut alege materialul săditor și nici nu am putut supraveghea toți voluntarii. Unele specii de arbori se descurcă mai bine în condițiile dure are terenului, altele mai puțin. A trebuit să ne descurcăm cu arborii ce ni s-au donat, să-i sădim în cele mai bune porțiuni disponibile ale terenului și să le oferim tot sprijinul de care am fost în stare.

Dar, ce e mai important, noi am hotărât să nu luptăm pentru fiecare puiet în parte: dacă acesta nu era sănătos din start, nu a fost plantat bine sau nu în locul corespunzător, este foarte greu să îl salvezi. Poți să uzi permanent un puiet plantat incorect, și totuși acesta se poate usca, sau să se chinuie timp de un an- doi. În schimb, am decis să îi lăsăm să treacă proba selecției naturale în primii ani, în care cei mai puternici vor supraviețui, și să continuăm să completăm parcul pas cu pas, cu alți puieți sănătoși. În final, vom obține o biodiversitate bogată.

În această toamnă, bazându-ne pe observațiile anterioare și pe cunoștințele acumulate, ne vom concentra pe plantarea unei fâșii de protecție pentru a marca limitele teritoriului. Vom alege doar cei mai puternici și rezistenți copaci și arbuști, ca să protejeze terenul de turmele de oi și vite. Acestea vor fi speciile cele mai rezistente la arșiță, care au spini, și se pot regenera rapid: salcâmi, măslini sălbatici, ulmi, muri, măceș, liliac ș.a. Pe parcursul timpului, copacii care sunt mai fragili vor crește apărați și vor rezista mult mai bine. Mai mult decât atât, în mijlocul arealului, noi vom disemina în mod masiv semințe de tot felul de specii de arbori și arbuști, semințele fiind colectate din păduri și parcuri.

În concluzie, imaginea fostei gunoiși de la Bubuieci nu ne stârnește tristețe sau dezolare, ci determinare și inspirație. Acum, noi cunoaștem marele potențial al acestui loc, felul în care se simt și se prezintă diversele specii de copaci și tufe ce cresc (sau nu) acolo…și cu aproape un an de experiență de lucru în spate, așteptăm cu nerăbdare să ne continuăm munca în cel mai bun fel posibil.

Facebook

Leave a reply

Your email address will not be published.